Vitiligo este una dintre cele mai cunoscute afecțiuni dermatologice, însă în jurul ei persistă numeroase mituri. Deși modificările pielii sunt vizibile, boala nu este contagioasă și nu poate fi transmisă prin atingere, contact apropiat sau folosirea acelorași obiecte. Cu toate acestea, multe persoane diagnosticate se confruntă cu prejudecăți și discriminare din cauza aspectului pielii.
Ce este, de fapt, vitiligo
Vitiligo este o afecțiune cronică în care organismul distruge melanocitele – celulele care produc melanina, pigmentul responsabil de culoarea pielii. În lipsa acestui pigment, apar pete albe, bine delimitate, care se pot dezvolta pe orice zonă a corpului, inclusiv pe față, mâini, scalp sau în jurul ochilor și gurii.
Cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, însă specialiștii consideră că la baza bolii stau mecanisme autoimune, la care se pot adăuga factori genetici și de mediu.
Mitul contagierii, complet fals
Medicii atrag atenția că vitiligo nu este provocat de bacterii, virusuri sau fungi și nu se transmite între oameni, indiferent de tipul contactului. Persoanele afectate pot desfășura o viață normală, fără a reprezenta vreun risc pentru cei din jur.
Cu toate acestea, lipsa de informare face ca multe persoane să evite contactul cu pacienții diagnosticați, ceea ce poate amplifica izolarea și suferința emoțională.
Efectele psihologice pot fi mai greu de suportat decât boala
Deși vitiligo nu pune viața în pericol și, în cele mai multe cazuri, nu provoacă durere sau alte simptome fizice, impactul asupra stimei de sine poate fi semnificativ. Persoanele cu pete vizibile pe piele pot deveni anxioase, își pot pierde încrederea în propria imagine și, în unele situații, pot dezvolta depresie din cauza reacțiilor celor din jur.
Dermatologii subliniază că sprijinul familiei, al comunității și accesul la consiliere psihologică pot avea un rol important în gestionarea acestei afecțiuni.
Există tratamente care pot încetini evoluția bolii
Deși în prezent nu există un tratament care să vindece definitiv vitiligo, medicina oferă mai multe opțiuni terapeutice. În funcție de fiecare caz, dermatologul poate recomanda tratamente locale, fototerapie sau alte metode care urmăresc stimularea repigmentării și limitarea extinderii petelor.
Totodată, persoanele cu vitiligo sunt sfătuite să folosească zilnic produse cu factor ridicat de protecție solară, deoarece zonele depigmentate sunt mult mai sensibile la radiațiile ultraviolete și se pot arde mai ușor.
Informarea corectă poate reduce stigmatizarea
Specialiștii insistă că vitiligo trebuie privit ca o afecțiune medicală, nu ca un motiv de excludere socială. O mai bună informare a populației poate contribui la combaterea prejudecăților și la integrarea persoanelor afectate, care au nevoie în primul rând de înțelegere și sprijin, nu de teamă sau evitarea contactului.
Sursa foto + text: csid.ro
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.