Teama de cutremure este o reacție firească, mai ales într-o țară precum România, unde activitatea seismică reprezintă o preocupare constantă pentru populație. Pentru unele persoane, însă, această frică nu dispare odată cu trecerea unui seism sau cu încheierea unei știri despre un asemenea eveniment. Gândul că pământul ar putea începe să se miște în orice moment ajunge să le afecteze somnul, concentrarea și chiar dorința de a ieși din casă.
Specialiștii în sănătate mintală atrag atenția că teama intensă și persistentă de cutremure poate lua forma unei fobii specifice, cunoscută sub denumirea de seismofobie. Aceasta poate apărea atât la persoanele care au trecut printr-un eveniment seismic traumatizant, cât și la cele care nu au experimentat niciodată un cutremur puternic. În anumite situații, simpla expunere la imagini cu clădiri prăbușite sau la relatări despre victime poate fi suficientă pentru a declanșa o stare accentuată de anxietate.
Cum se manifestă seismofobia și de ce poate afecta viața de zi cu zi
Spre deosebire de îngrijorarea obișnuită, care apare atunci când există un pericol real, seismofobia poate menține organismul într-o stare de alertă chiar și în absența unui cutremur. Persoana afectată anticipează permanent posibilitatea producerii unui dezastru și începe să interpreteze anumite zgomote, vibrații sau mișcări drept semne ale unui seism.
Manifestările pot fi atât psihologice, cât și fizice. Unele persoane se confruntă cu palpitații, amețeli, transpirații, senzație de sufocare sau dificultăți de respirație. Altele dezvoltă probleme de somn, pierderea apetitului și dificultăți de concentrare. În cazurile mai intense pot apărea atacuri de panică, însoțite de senzația că persoana își pierde controlul asupra propriului corp.
Frica poate modifica inclusiv comportamentele obișnuite. De exemplu, cineva poate începe să evite clădirile înalte, lifturile sau spațiile aglomerate, de teamă că nu va putea ieși rapid în cazul unui cutremur. Alte persoane verifică repetat informațiile despre activitatea seismică, urmăresc permanent aplicațiile de monitorizare și se neliniștesc la fiecare notificare.
Deși asemenea comportamente pot oferi temporar impresia de siguranță, verificarea compulsivă a informațiilor poate întreține anxietatea. Persoana ajunge să își organizeze întreaga zi în jurul unui pericol care nu poate fi anticipat cu precizie.
Experiențele traumatizante pot amplifica frica de un nou cutremur
Persoanele care au supraviețuit unui cutremur devastator pot rămâne cu amintiri puternice despre eveniment. Sunetele produse de clădiri, senzația pierderii echilibrului sau imaginile distrugerilor pot reveni în memorie mult timp după încheierea pericolului.
Medicul psihiatru Petronela Nechita, de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, a explicat că evenimentele catastrofale pot avea consecințe psihologice importante. În momentele de pericol, organismul activează mecanismele naturale de supraviețuire, iar reacțiile pot include fuga, blocajul sau încercarea de a înfrunta amenințarea.
După un asemenea episod, unele persoane pot continua să experimenteze coșmaruri, hipervigilență și o teamă persistentă că evenimentul se va repeta. În anumite cazuri, simptomele pot face parte dintr-o tulburare de stres posttraumatic, care necesită evaluare și îngrijire specializată.
Nu toate persoanele care trec printr-un cutremur dezvoltă probleme psihologice de durată. Reacțiile depind de intensitatea experienței, de pierderile suferite, de sprijinul primit ulterior și de vulnerabilitățile individuale.
Frica poate apărea și în lipsa unei experiențe directe. Imaginile dramatice difuzate după cutremurele din alte țări, mărturiile supraviețuitorilor și discuțiile repetate despre posibile catastrofe pot alimenta sentimentul că pericolul este permanent.
Un studiu realizat în Turcia a identificat niveluri ridicate de anxietate în rândul studenților
Impactul psihologic al cutremurelor a fost analizat și într-o cercetare realizată în Turcia, țară afectată de seisme devastatoare în februarie 2023.
Studiul a inclus 152 de studenți la Medicină de la Universitatea Marmara, iar informațiile au fost colectate între aprilie și iunie 2023, la câteva luni după tragedie.
Rezultatele au arătat că, dintre participanții cu evaluări disponibile pentru anxietate, aproximativ 66,9% prezentau simptome severe, în timp ce 33,1% aveau simptome moderate.
Cercetătorii au analizat și măsura în care tinerii erau pregătiți pentru o eventuală situație de urgență. Numai 17,33% dintre cei care au răspuns la întrebarea respectivă aveau pregătit un rucsac cu obiecte esențiale, iar aproximativ 30% stabiliseră un loc de întâlnire cu familia în cazul unui cutremur.
Aceste rezultate evidențiază o diferență importantă între nivelul îngrijorării și pregătirea practică pentru un dezastru.
Totuși, cercetarea a evaluat anxietatea generală, nu exclusiv seismofobia. De asemenea, fiind realizată pe un grup restrâns de studenți, rezultatele nu pot fi considerate reprezentative pentru întreaga populație a Turciei sau pentru persoanele care trăiesc în regiuni cu risc seismic.
Copiii pot manifesta frica de cutremure diferit față de adulți
În cazul copiilor, anxietatea provocată de posibilitatea unui cutremur nu este întotdeauna exprimată prin cuvinte. Cei mici pot avea dificultăți în a explica ceea ce simt, iar teama se poate manifesta prin schimbări de comportament.
Un copil care înainte dormea singur poate începe să refuze să rămână în camera lui. Alții devin mai iritabili, plâng frecvent sau solicită permanent prezența părinților. Pot apărea și dureri abdominale, greață ori alte simptome fizice care nu au o cauză medicală evidentă.
Uneori, frica influențează inclusiv mersul la școală. Copilul poate refuza să intre într-o clădire cu mai multe etaje sau se poate teme că un cutremur îl va surprinde departe de familie.
Specialiștii recomandă părinților să nu minimalizeze aceste temeri și să evite reacțiile prin care copilul este făcut să se simtă rușinat. Explicațiile trebuie adaptate vârstei, iar discuțiile despre cutremure ar trebui să se concentreze asupra măsurilor concrete de protecție.
Este util ca cei mici să știe unde se pot adăposti în timpul unui seism și cum trebuie să procedeze după încetarea mișcării seismice. Exersarea calmă a acestor comportamente poate contribui la creșterea sentimentului de siguranță.
În același timp, expunerea repetată la imagini cu victime sau distrugeri trebuie limitată, deoarece asemenea materiale pot accentua anxietatea copiilor.
Pregătirea pentru un cutremur poate reduce sentimentul de neputință
Una dintre dificultățile majore asociate seismofobiei este lipsa controlului asupra fenomenului. Cutremurele nu pot fi prevenite, iar momentul producerii lor nu poate fi prezis cu exactitate prin metodele științifice disponibile.
Totuși, există măsuri care pot reduce riscurile și care le pot oferi oamenilor sentimentul că sunt mai bine pregătiți.
Un plan familial pentru situații de urgență poate include identificarea locurilor sigure din locuință, stabilirea unei modalități de comunicare după un cutremur și pregătirea unui rucsac cu apă, alimente neperisabile, medicamente și alte obiecte necesare.
Fixarea mobilierului înalt și evitarea depozitării obiectelor grele în locuri de unde ar putea cădea sunt alte măsuri practice de protecție.
În timpul unui cutremur, recomandările de siguranță trebuie să primeze asupra reacțiilor impulsive. În general, persoanele aflate în interior trebuie să se protejeze de obiectele care pot cădea și să evite fuga pe scări în timpul mișcării seismice.
Pregătirea este utilă atunci când rămâne proporțională cu riscul. Dacă verificarea proviziilor sau a informațiilor despre cutremure devine o activitate repetitivă care ocupă ore întregi, aceasta poate reprezenta mai degrabă un simptom al anxietății decât o măsură suplimentară de siguranță.
Tehnicile de relaxare și limitarea știrilor alarmante pot ajuta
Persoanele care se confruntă cu o teamă persistentă de cutremure pot beneficia de strategii simple de gestionare a anxietății.
Exercițiile de respirație lentă, relaxarea musculară și activitățile care favorizează concentrarea asupra momentului prezent pot reduce intensitatea reacțiilor fizice asociate stresului. Practicarea regulată a unor activități precum mersul pe jos, yoga sau meditația poate contribui la îmbunătățirea stării generale.
Un rol important îl are și modul în care sunt consumate informațiile. Urmărirea permanentă a știrilor despre cutremure poate crea impresia că pericolul este mai apropiat decât în realitate.
Informarea din surse oficiale, precum Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului și Departamentul pentru Situații de Urgență, este preferabilă mesajelor alarmiste distribuite pe rețelele sociale.
De asemenea, este utilă evitarea materialelor care pretind că pot anunța cu exactitate data și ora unui viitor cutremur. Asemenea afirmații nu au fundament științific și pot amplifica inutil frica.
Persoanele afectate pot discuta despre îngrijorările lor cu familia sau cu prietenii apropiați. Sprijinul emoțional nu elimină automat anxietatea, dar poate reduce sentimentul de izolare.
Când este necesar ajutorul unui psiholog sau psihiatru
Teama de cutremure devine o problemă care necesită atenție specializată atunci când începe să afecteze semnificativ viața cotidiană.
Dacă o persoană nu mai poate dormi, evită să meargă la serviciu, refuză să intre în anumite clădiri sau are atacuri de panică frecvente, este recomandată o evaluare psihologică ori psihiatrică.
Una dintre metodele utilizate în tratarea fobiilor este terapia cognitiv-comportamentală. Aceasta îi poate ajuta pe pacienți să identifice gândurile care întrețin anxietatea și să își modifice treptat reacțiile față de situațiile percepute ca amenințătoare.
În funcție de intensitatea simptomelor și de eventualele afecțiuni asociate, medicul psihiatru poate recomanda și tratament medicamentos. Alegerea terapiei trebuie făcută individual, după o evaluare clinică.
În cazul persoanelor care au trecut printr-un cutremur traumatizant, intervenția psihologică poate urmări și procesarea amintirilor dureroase, reducerea hipervigilenței și recăpătarea sentimentului de siguranță.
Pentru copii, colaborarea dintre părinți, cadrele didactice și un specialist în sănătate mintală poate fi importantă atunci când frica persistă sau afectează activitatea școlară.
Cutremurele reprezintă un risc real, iar pregătirea pentru asemenea situații este necesară. Diferența apare atunci când grija pentru siguranță se transformă într-o teamă permanentă, care limitează libertatea de mișcare și afectează relațiile, somnul sau activitățile obișnuite. Cu sprijin adecvat și intervenție specializată atunci când este nevoie, seismofobia poate fi gestionată, astfel încât preocuparea pentru protecție să nu ajungă să controleze întreaga viață.
Sursa foto + text: csid.ro
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.