Imaginea copilului cu obrajii rotunzi și poftă bună de mâncare a fost multă vreme asociată cu ideea de sănătate. Numărul kilogramelor nu spune însă dacă organismul primește fier, vitamine, minerale, proteine și fibre în cantitățile necesare pentru dezvoltare.
Un copil poate fi supraponderal și, în același timp, să aibă o alimentație dezechilibrată. Situația nu este deloc paradoxală: caloriile și nutrienții reprezintă lucruri diferite, iar un meniu poate furniza multă energie fără să ofere o varietate suficientă de substanțe nutritive.
Multe calorii nu înseamnă automat o alimentație bună
Produsele de patiserie, biscuiții, chipsurile, băuturile cu zahăr, fast-food-ul și alte produse ultraprocesate pot aduce cantități importante de calorii. Dacă asemenea alimente ocupă o parte prea mare din meniul zilnic, diversitatea nutrițională poate avea însă de suferit.
O alimentație variată presupune și legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, ouă, lactate sau alternative potrivite, carne, pește, nuci și semințe, adaptate vârstei și eventualelor particularități medicale ale copilului.
De aceea, două persoane care consumă un număr asemănător de calorii pot avea o alimentație foarte diferită din punct de vedere nutritiv. Cântarul indică masa corporală, nu calitatea meniului.
Fierul poate fi insuficient chiar și atunci când copilul mănâncă mult
Printre nutrienții care merită atenție se află fierul, necesar pentru formarea hemoglobinei și transportul oxigenului în organism.
Aportul insuficient poate apărea atunci când dieta este monotonă sau săracă în surse adecvate de fier. Oboseala, paloarea sau dificultățile de concentrare pot apărea în deficitul de fier, dar aceste manifestări au numeroase alte explicații și nu pot stabili singure un diagnostic.
Dacă există suspiciuni, medicul este cel care poate decide dacă sunt necesare analize. Administrarea suplimentelor cu fier fără o indicație nu este o soluție potrivită doar pentru că un copil pare obosit.
Vitamina D și calciul sunt importante în perioada de creștere
Copilăria și adolescența sunt perioade importante pentru dezvoltarea sistemului osos. Calciul și vitamina D au roluri esențiale în acest proces.
Excesul ponderal nu garantează un aport suficient din niciunul dintre acești nutrienți. Un copil poate consuma multe calorii provenite din produse cu valoare nutritivă redusă și, în același timp, să nu primească prin alimentație nutrienții de care organismul are nevoie.
Necesitatea testării vitaminei D sau administrării unor suplimente trebuie însă stabilită individual. Greutatea copilului nu reprezintă, de una singură, dovada unei carențe.
B12 și zincul au și ele roluri importante
Vitamina B12 participă la funcționarea sistemului nervos și la formarea celulelor sangvine, în timp ce zincul este implicat în numeroase procese din organism, inclusiv în funcționarea sistemului imunitar și în dezvoltare.
Și aici, problema este diversitatea alimentației. Un meniu foarte bogat în produse ultraprocesate poate furniza suficiente sau chiar prea multe calorii, fără să ofere în mod echilibrat toți micronutrienții necesari.
Asta nu înseamnă că orice copil supraponderal are deficit de B12, zinc sau alte vitamine și minerale. Evaluarea trebuie făcută individual, în funcție de ceea ce mănâncă, ritmul de creștere, starea generală și eventualele recomandări medicale.
Proteinele și fibrele nu trebuie uitate
Calitatea alimentației nu se reduce la vitamine și minerale. Proteinele sunt necesare pentru creștere și pentru dezvoltarea țesuturilor, iar fibrele contribuie la funcționarea normală a sistemului digestiv și fac parte dintr-o alimentație echilibrată.
Fructele, legumele, leguminoasele și cerealele integrale sunt surse importante de fibre. Proteinele pot proveni din ouă, pește, carne, lactate, leguminoase și alte alimente adaptate dietei copilului.
O alimentație în care predomină gustările foarte procesate poate ajunge să înlocuiască tocmai aceste alimente, chiar dacă aportul total de energie este ridicat.
Restricțiile severe nu reprezintă soluția
Atunci când un copil are exces ponderal, reacția nu ar trebui să fie introducerea bruscă a unei diete foarte restrictive. Organismul se află în creștere și are nevoie atât de energie, cât și de nutrienți pentru dezvoltarea oaselor, mușchilor, creierului și sistemului imunitar.
Mai utilă este analiza întregului stil de viață: ce alimente predomină în familie, cât de variate sunt mesele, ce băuturi consumă copilul, câtă mișcare face și ce obiceiuri s-au format în jurul mâncării.
În cazul unui copil cu suprapondere sau obezitate, schimbările importante ale alimentației ar trebui discutate cu pediatrul și, atunci când este necesar, cu un specialist în nutriție pediatrică.
Nu orice copil cu kilograme în plus are carențe
Este la fel de important să evităm extrema opusă. Excesul ponderal nu înseamnă automat că un copil are deficit de fier, vitamina D, B12, zinc sau calciu.
CSID subliniază că eventualele carențe trebuie evaluate individual, ținând cont de alimentație, dezvoltare și stil de viață, iar investigațiile trebuie făcute atunci când există o indicație medicală.
Oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau alte schimbări neobișnuite merită discutate cu medicul, însă asemenea simptome pot avea numeroase cauze.
Pentru părinți, întrebarea relevantă nu este doar „Cât mănâncă copilul?”, ci și „Ce primește organismul lui din alimentele pe care le consumă?”. Porțiile mari și kilogramele în plus nu reprezintă o măsură a calității nutriționale, iar o alimentație variată rămâne importantă indiferent de greutatea copilului.
Sursa foto + text: csid.ro
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.