Cum abordează psihoterapia rușinea — pașii care deschid calea spre acceptare și eliberare

Rușinea este una dintre cele mai complexe și adesea ascunse emoții: ne face să ne retragem și să credem că ceea ce suntem nu merită iubire sau apreciere. Psihoterapia oferă însă un cadru sigur pentru a o înțelege, a o exprima și, treptat, a o transfigura.

Înțelegerea rușinii

Rușinea apare atunci când simțim că am încălcat o normă, am dezamăgit sau am fost priviți cu dispreț. Spre deosebire de vină — care se referă la „ce am făcut” — rușinea atinge „cine sunt eu”. Sentimente precum „sunt defect” sau „nu merit” reflectă acest tip de emoție.

Intervenția terapeutică: pașii-cheie

1. Crearea unui spațiu sigur: Terapeutul oferă ascultare fără judecată, permițând clientului să spună ce îi este rușine să spună. În acest mediu rușinea își pierde treptat tăria izolatoare.

2. Explorarea sursei emoției: Se investighează cum și când a apărut rușinea — adesea în copilărie, prin mesaje de evitare, critici, umilințe sau neglijare. Apoi se descoperă cum acea rușine se repetă în prezent.

3. Schimbarea programului interior: Odată ce gândurile de tip „sunt nedemn” sunt conștientizate, terapia ajută să le înlocuim cu afirmații de compasiune pentru sine, să reconstruim o imagine de sine acceptată și să dezvoltăm curajul de a ne exprima.

4. Integrarea și comunicarea: Rușinea își pierde din putere când este pomenită — într-un jurnal, în terapie ori într-o relație de sprijin. Comunicarea deschisă reduce izolare și construiește conexiune.

Ce poți face și tu

• Observă când apare rușinea: ce gândești, ce simți în corp — poate roșeața feței, dorința de a te micșora, evitarea privirii.

• Scrie: ce s-a întâmplat și ce au spus acele gânduri critice privind chiar identitatea ta.

• Roagă-te sau afirmă: „Merit să fiu văzut/ă, așa cum sunt”.

• Vorbește cu cineva de încredere sau cu un terapeut — nu trebuie să mergi singur/ă în fața emoției.

• În cabinetul de terapie, aceste etape sunt facilitate profesionist — dar primele semne pot apărea oriunde există curajul de a privi „în oglinda rușinii”.

Rușinea nu este o condamnare — este o emoție care arată că am fost tratați ori ne-am tratat pe noi cu lipsă de blândețe. Psihoterapia ne învață că, prin acceptare, înțelegere și comunicare, putem transforma rușinea într-o poartă spre autenticitate, relații mai sănătoase și libertatea de a fi noi înșine.

Sursa foto + text: A1.ro